Just mine! Yet again :D

Au trecut mai bine de 12 ani... iti vine sa crezi? Mie nu! Nu-mi vine sa cred ca am gasit locul unde odata imi puneam putin sufletul pe tava, dar in felul meu.. si nu pe intelesul tuturor.. De cand l-am gasit pana astazi, mi-au trecut prin minte un milion de lucruri pe care as vrea sa le scriu, doar ca trebuie sa le iau in ordine; mai ales in ordinea in care mi le aduc aminte. Atatea intamplari, atatea stari, atatea sentimente...

Someone else's eyes

If i were looking through your eyes I wonder what I’d see Would I see your good and your bad? Would I taste the good and the sad? And would I understand you better If I could see what you see? ‘Cause there’s magic in the moment When someone understands somebody else. Let’s sit right down and talk about it, Wearing no disguise. ‘Cause everything looks different Sharing someone else’s eyes. If you were looking through my eyes I wonder how you’d feel. Would you be afraid, And hide behind the walls I’ve made? And would you understand me better If you could see the things I see? If we could look out on this world togheter, Feel it turn, Seeing it your way and mine, It only takes a little time, Maybe we’d understand it better Sharing someone else’s eyes.

Timpul.

Stii.. Toate trec, multe raman, multe se uita, nimic nu e fara sens. Uita-te! Priveste in jurul tau. Reusesti sa-i dai un sens? Timpul e nemilos. Trece pe langa tine ca un om rece, ca un strain nepasator, si nu se mai intoarce. Stii vorba aia, toate la timpul lor? Exact! Toate lucrurile au timpul lor. Si daca pentru la lucru spui “a fost” inseamna ca i-a trecut timpul si ca nu ti-a fost destinat. Crezi in destin? Daca nu, mai gandeste-te o data si fa o legatura. Reusesti? Acum poate incepi sa crezi.. In ce momente ti s-a oferit ceva ce nu credeai ca poti gasii sau primii si a fost exact ce-ai avut nevoie?! Ai inceput sa crezi? Poate. Acum realizeaza ce a fost, pe ce perioada si gaseste niste motive pentru care nu mai e. Daca motivele alea nu sunt niste lucruri principale ci simplul fapt ca s-a dus din nimic, atunci acele lucruri nu erau pentru tine. Poate ti-au trecut prin viata doar ca sa te invete, sa-ti dea niste lectii din care sa intelegi ceva. Ia stai.. De ce ti-a fost dat ceva ce iti doreai poate mai mult ca niciodata fix cand incepusei sa crezi ca n-o sa mai gasesti vreodata? Hmm.. Te cam pune pe ganduri. Fiecare in viata are rostul lui, fiecare face ceva sa se faca el mai intelept sau sa-i faca pe altii. Unii vin, altii pleaca. Dar unii vin la un moment dat si raman acolo pentru totdeauna. Problema e ca, poate, la inceput nu realizezi si, poate, inca iti mai pare rau pentru ce-a fost. Parerea de rau e un lucru normal. I se intampla oricui. Dar e normala pana intr-un anumit punct, momentul in care ar trebuii sa realizezi ca ceea ce ai e mult mai important decat ce a fost si ca ar trebuii sa tii de lucrul ala ca sa nu devina si el, la randul lui, un “a fost” si sa-ti para si mai rau. Eu nu mai inteleg nimic din lumea asta. A devenit un haos total. Oamenii se cearta, se impaca, se despart, se impart in mii de bucati si dupa realizeaza de fapt cat de important era si ca nu trebuia sa se gandeasca la trecut sau la altceva si sa tina de lucrul ala. Ma uit in jur. Si, sincer, injur. La fiecare pas. Pe fiecare om in parte. Fel si fel de oameni. De cacat, nimic mai mult. Pentru ce sustii ca tii la cineva sau, mai mult, ca iubesti cand tu esti cu gandul in alta parte? Sau cu alte parti ale corpului. Pentru ce inseala oamenii? N-am gasit si probabil n-o sa gasesc vreodata un motiv logic si plauzibil. Un argument bun. Prea multe ganduri ce stau inchise intr-o cutie… Si ard sa iasa.. Dar…

O stea

Te vad. Ma crezi?
Te aud. Te caut.
Te aflu. Te gasesc.
Asculti? Incearca sa incetezi.
Nu poti. Respiri.
Incerci din nou.
Uite! Te vede.
Uite! Un zambet.
De ce e atat de inocent?
Asa firav si totusi violent.
De ce tot cauta ceva in nestire?
De ce nu stie ca nu exista nemurire?
De ce tot vrea sa aiba si ramane?
De ce inca spera ca va avea si ea?
Vine. Ramane.
Zambeste. Vorbeste.
Te striga. Raspunzi.
E ca un cantec pentru surzi
Pe care-l simti doar in vene,
Cu ale carui note adormi printre perne,
C-o rasuflare-n ceafa ce te-adoarme usor,
C-o adiere de zambet ce te imbie in zbor.
E ca un pat plin de vise,
O imbratisare si iti imaginezi clipe descrise
De-un vultur ce vede clar si concret
Ce te-a facut sa ai atat efect.
Si e acolo si inca te cauta,
Inca te-asteapta si se clatina,
Usor ametita de un parfum uitat in noapte,
Niste priviri si cateva soapte
Spuse printre asternuturi calde,
Intr-o noapte plina de dorinte si vise-mplinite
In acea noapte cand Luna ti-a zambit de-aproape,
Cand ti-a soptit sa nu pleci departe,
Sa ramai acolo sa vezi ce-ai gasit,
Comoara piratului de mult parasit,
Un suflet, o inima si-un corp invechit
De atatea idei si torturi meschine
Ce ii aduc rautatea in vine,
Aratandu-i crunta realitate
Peste care trece doar prin fapte.
Cuvintele-s de prisos cand mai ai doar un moment
Sa afli ca e acolo cu un sentiment,
Cu un gand si-o petala
De trandafir colorat in smoala,
Caci corpul in timp va disparea,
Sufletul si inima vor ramane in urma ta,
Vor fi aproape cand iti vei pierde mintea
Si-o idee efemera iti va umple gandul,
Va alunga cand iti doresti timpul
Si se va pierde usor in urma ta.
Si de-o vei afla, acea dulce petala
Ce ti-a fost cunoscuta intr-o seara,
De-i vei afla misterul si, cu rabdare,
O vei lasa sa-ti aduca o raza de Soare,
Poate-ti va placea asa cum iubesti cerul,
Cum iubesti o stea ce-ti lumineaza efemerul,
Poate ti se va deschide increzatoare,
Iti va spune ca misterul ei nu moare,
Te va ruga sa nu-i rupi si tu inc-o petala
Ce-a mai ramas dintr-o morbida cala,
Sa nu-i arati cum sufletul se va ingreuna
Cu inc-o petala ce va cadea,
Cu inca un zambet distrus,
Undeva, la un inceput de apus,
Cand ochii-i vor fi inspumati ca marea
Si gandul dureros ca sarea,
Sa-i arati ca lumea poate fi mai buna,
Ca in afara de Soare, poate fi si rasarit de Luna.

People

                De ce simt iar nevoia sa scriu? De ce trebuie sa ma descarc iar unei pagini de word si catorva taste? De ce tot timpul mi-e greu sa spun cuiva? Orice..  Nu neaparat ce e pe moment, orice. Doar sa fie un pic de libertate in jur.

                M-am saturat de voi, oamenii falsi, oamenii pe interes, oamenii mincinosi, oamenii care atunci cand va simtiti bine, uitati de restu`, ii dati afara, ii izgoniti, oamenii care se simt bine in pielea lor atat timp cat pielea lor consta in alt mediu, alti oameni in jur, alte lucruri care sa va ajute sa va simtiti bine in pielea voastra.

                M-am saturat sa arat ca cred ceva, pe cineva, atat timp cat stiu sigur ca nu o fac, atat timp cat stiu clar care e adevarul sau, cel putin, il banuiesc chit ca tu incerci sa ma convingi ca nu e ca mine.. Nu vei reusii!

                Voi, atotstiutorilor, da, poate ca aveti dreptate, dar de ce nu ma lasati sa fac ce vreau? De ce nu ma lasati sa bat in fiecare usa in care vreau? Sa incerc sa deschid orice usa ma atrage, sa incerc sa intru in acea incapere unde eu cred ca imi este sau imi va fi bine? Da, poate asa e, poate acea incapere imi va face rau, poate lucrurile din ea vor fi un mediu nociv pentru mine, dar asta nu inseamna ca nu trebuie sa ma lasati. Inteleg, imi vreti binele, dar vedeti si ce vreau? Ce-mi doresc? Imi stiti trecutul? Fiecare poveste si tot ce am invatat din ea? Imi vedeti urmele ramase? Vedeti rautatea pe care o creez in jurul meu doar pentru ma apara? Doar pentru a ma stii in siguranta fara sa am nevoie de voi, cei care credeti ca ma puteti apara..

                Stii, orice om, mai ales cand e mic, isi doreste ceva. Poate mai multe. Dar un lucru e cel mai arzator. Asa e in fiecare poveste, in fiecare idée din viata, iti doresti ceva. Ce? Stii numai tu, poate ca nici tu.. Dar stii ca ti-e bine acolo, ca vrei sa cunosti, sa afli, sa aperi, sa dai afectiune, sa iubesti.. Orice e nevoie in locul acela, dupa caz, dupa om, dupa ce merita.

                Atunci cand cei din jurul tau iti creeaza o stare de discomfort, incerci sa fugi, nu? Incerci sa te indepartezi, sa ramai in mediul tau curat, acolo unde simti ca e lumea ta si filmul ala n-are actorii cei mai prosti.

                Imagineaza-ti un film. Imagineaza-ti actori buni, prosti, cei din bancile din primul an cu frica si emotii, cei care termina, cei care sunt actori doar in viata, fara scoala. Imagineaza-tii. Sunt acolo, in filmul tau, fiecare cu rolul lui. Unii au rol de a te proteja, unii de a te inrautatii, altii de a-ti deschide ochii. Poate ca de la unii chiar ai ceva de invatat. Dar sunt doar actori care, obligati de soarta, fac parte din filmul tau. Hey! Esti propriul regizor, poti schimba scenariul oricand. Poate aparea vreun actor in filmul ala care crezi ca-ti va face rau? In legatura cu care esti in dubiu? Pe care nu-l cunosti? Ia-ti inima in dinti, o bucata de cer, un pic de Luna, si noaptea va fi a ta! Stii ca sansa ai doar o data, poate ii dai cu piciorul fara sa vrei.. N-ai de unde stii. Afla!

                Uite, joci in film! Fii fericit, ai cel mai prost rol! Iesi, pleaca, du-te, dispari, scenariul asta nu e pentru tine. Tu nu stii sa-l citesti, tu nu stii sa-i vezi esenta si cum vrea el sa joci. Tu ai impresia ca esti cel mai bun actor intr-un film prost. Nu. Regizorul n-are vina. Doar tu, obisnuieste-te cu ideea.

                Tu, actorule, stii cum e sa vrei ceva? Stii cum e sa ai o singura dorinta in viata? Pentru ca acea dorinta stii sigur ca-ti va linistii multe ape? Ca acea dorinta iti va schimba oarecum viata doar pentru simplul fapt ca tu ii vezi esenta? Ca restul te condamna? Ca toti au impresia ca iti vor binele, dar te lasa sa gresesti? Tocmai, doar aveti impresia.

                Uite.. Fa-ti filmul, trage cortina, umple scena si incepe! Esti tu in viata ta. Tu si greselile tale. Tu si intamplarile tale. Tu si consecintele tale. Pur si simplu tu cu fiecare zi din viata ta, fie ca iti place sau nu, fie ca ti-o amintesti cu drag sau nu. Daca nu era acea zi, poate nu erai aici, poate nu erai asa, poate nu erai tu!

                Atat sa vrei in viata, ceva al tau, un singur lucru (om) care stii ca-ti va face bine, pe care sa incerci, nu sa-l schimbi, ci sa-l inveti, caruia sa-i vezi sufletul cu adevarat, nu toate rautatile din jur. Este singurul mod de aparare intr-o lume plina de intuneric. Dar.. Ce se intampla cand stii ce vrei? Acel ceva, il cunosti, il vrei. Ce faci atunci? Iti iei inima in dinti si iti incerci norocul? Fugi cat te tin picioarele de frica unor alte rani? Nu.. Merita? Ok, atunci incearca. Alte rani, daca nu se vor face acum, sigur vor mai aparea pe parcursul filmului astuia. Ce ai de pierdut? Atat timp cat inca nu ai lucrul ala, ce ai de pierdut daca incerci? Cam nimic.. Deci fa-o! Arunca-te in cel mai mare lac, dar invata sa-i citesti nisipul de pe fund. Incearca sa faci un puzzle dintr-o oglinda, dar observa ca fiecare piesa se leaga cu un anumit scop.

                Te uiti ciudat la mine, nu intelegi ce cauti aici.. Iti gasesti un tel? Alearga. Afla. Gaseste. Incearca. Uite! Vezi? Dispare.. Fugi din ce in ce mai tare.. Prinde-o. Urmareste-o. Iti place? Daca ii dai drumu`, iti va parea rau. Nu acum. In viitor cand vei cunoaste.

                Asta-i filmul meu, voi sunteti doar actori, dar nu realizati ca rolurile principale tot eu le stabilesc. Ca ai impresia ca esti in rolul principal si te gasesti in cel episodic, imi pare rau, ti-ai cerut rolul. Ca te pun din prima intr-un rol principal? Ai face bine sa afli de ce, sa intelegi si sa apreciezi ca nu oricine primeste asta.

                Nu, nu are rost sa va mai pun pe ganduri, sa va dati seama ce balmajesc eu aici. Oricum voi nu veti intelege. Daca va spun clar, n-are farmec, daca va lasa asa, va las in ceata. Deci ma opresc aici pentru simplul fapt ca cine vrea sa cunoasca, o face, intreaba, citeste, urmareste, intelege printre randuri, face cumva. Sau cel mai simplu mod.. Ask me! Daca meritati, va spun.. In general, nu!

Ramai sau dispari..

Good morning, sunshine!

The moon hasn't got its hands wrapped around us.

I could dream about what’s mine,

But I can’t feel the two of us..

I can take the cold when I feel warm hands around me,

I can get over everything when I’m standing by your side,

You can try and after tell me how it’s gonna be

When you wake up in the morning with a smile.

                Ar putea fi un inceput usor, exact asa, cu gandu` asta. Sau nu. As putea sa spun “Gata! Pleaca!” la tot ce nu-mi place sau imi face rau in lumea asta. Dar probabil am o urma de masochism ascunsa pe undeva. As putea scapa si de tine, si de tine, si de ei, si de voi, si de toate ce ma inconjoara si devin insuportabile. Daca as putea, ti-as exprima chestia asta in cuvinte. Dar nu, nu exista cuvinte. Decat exemple, momente din viata, amintiri pe care nu ti le poti scoate din cap, dorinte neimplinite sau lucruri pe care le vrei si nu stii daca le ai.

                Lasa-ma, pleaca, dispari

Ce vrei tu, sunt sentimente mult prea mari,

Inseamna multe culori in viata

Acel albastru ce ti-a dat stranii fiori,

Acel negru pe care-l vezi in fiecare dimineata,

Acel galben vazut in prea multe flori,

Acel verde, acel rosu, acel gri

Ce-ti da sentimentu` ca-s prea multe vii,

Te fac sa te ridici incet,

Sa-i spui cerului sa-ti dea drumu`,

Sa lasi un nor sa-ti ghideze fumu`

De tigara invechita-n scrumiera,

Uitata undeva pe-o noptiera,

O vezi, o recunosti, dar parca nu-i a ta.

Incerci sa prinzi din urma

Un gand uitat de mult,

O amintire dintr-un film mut.

Ma vezi, ma vrei, ma ai,

Cat ai de gand sa stai?

Vrei si tu sa-mi distrugi lumea?

Esti pentru mine uneori,

In rest te vad undeva-n noapte,

In zare, sub un clar de soapte,

Sub o chitara ce plange armonios,

Incep sa am un sentiment vertiginos,

Ma trage-n jos,

E prea frumos, dar dureros.

Poti sa vrei sa cunosti, sa stii,

Sa fii acolo, sa ai mii si mii

De ganduri, de frici si de nevoi,

Sau poti sa pleci, sa fii doar intr-o nebunie,

Intr-un gand, si pentru inca o mie

De sperante sparte, de vise dintr-o cutie.

Ramai sau dispari!

Someone..

O vezi pe ea ca pe-o simpla oarecare,
Vrei sa fie una dintre cele care-ti cad la picioare,
Dar nu vezi ca tot timpul apare
Cu-n zambet si-ti tresare
Inima, e putin iesit din tipare
Sa-ti zboare gandu` la prima plecare
Mai departe de ea, n-o vezi, n-o auzi,
Ironic incepi sa te amuzi,
Parca nu esti tu, parca ceva s-a schimbat,
Parc-ai intrat in filmu` altcuiva,
Si iar apare
Si iar tresare
Inima`n tine si parca intri-n uitare
De tot ce-a fost, ce-i rau, ce te doare,
E acolo langa tine, nu te mai intereseaza,
Ca ea gandurile frumos iti deseneaza.

O privire

(stiu ca e aiurea ca e la masculin, dar mi-a picat mai usor asa)

Si n-o sa mai plang ca n-are rost
C-am fost un prost
Ca tu ai fost
Ca gandu` la tine e doar un gand anost
Ca viata m-a invatat sa trec peste
Sa uit despre
Ca-ti joaca feste
Si-o singura privire este
De'ajuns sa uit de tine ca parca ai ceva'n privire
Parca ai ceva cu mine
Si tipa ceva'n tine
Si de ce tot timpu-ti vine
Sa pleci sa lasi orice amintire,
Am ceva special in fire
Ma face sa plec departe de tine
Ca ai devenit o oarecare,
Esti doar una dintre cele care
Imi cad la picioare
La orice cuvant inima'ti tresare
Dar tot nu pare
Ca vrei sa mai fie ceva, n-are
Rost sa mai continuam ceva ce pare
A fi ca o ultima suflare.

Si uite-ma cum te privesc,
Uite-ma ce fericit zambesc,
Lasa-ma, ma faci sa te detest,
Imi provoci un sentiment grotesc,
Zambesc,
Te privesc,
Iti soptesc "Pleaca, nu te mai iubesc".
Acum am uitat
Totu` pare un sentiment ciudat
Ma-ntreb pentru ce ne-am luptat
Ca n-am avut nimic de castigat.
Pleaca, nu te mai vreau, iesi din viata mea,
Uita-ma, lasa-ma, acum e ea
Cea care repara tot ce tu ai stricat candva,
In lumea mea
Si-a facut aparitia fara sa vrea
Si nu stia
Ca intre noi ceva va aparea.

************************

Acum mi-e bine,
Lasa-ma sa uit de tine,
Zambesc cand vad acea privire care nu-ti apartine
Si uit de mine.

Dezgust

                Parca simt nevoia sa scriu.. De fiecare data cand e ceva in neregula, trebuie scris, insemnat, pus intr-un calendar, notat intr-un ceas.. Indiferent de moment, de stare.. Si parca imi vine tot timpu` sa scriu in versuri, in rime, ceva sa sune bine, dar uneori am nevoie de exprimare libera in care nu trebuie sa rimeze vreun cuvant si, totusi, rimeaza, dupa cum se vede.. Simt nevoia sa rimeze, sa mearga pe`un beat (cum suna!).. De parca as canta! Dar nu, asta nu se intampla. Visez de mica la cantatu` asta fenomenal, ma prostesc oarecum prin casa si uneori mi se pare ca suna fenomenal.. nu, exagerez, doar suna bine.. visele sunt vise, nu trebuie sa se si indeplineasca daca este cam imposibil..

                Hai ca am deviat de la subiect.. Nu era asta ideea.. Dupa un drum lung pe meleagurile frumosului nostru oras, aveam zeci de versuri, sute de rime, mii de ganduri in minte.. Si nu suport! Daca as avea tot timpul un carnetel sa notez tot ce-mi vine in minte, ar fi genial..

                Si continui sa deviez de la subiect.. Nici nu stiu cum sa incep. Adica stiu. Nu vreau doar. Nu vreau sa intru in subiectul asta, e mult prea delicat. E vorba despre trecut si intamplari, despre ce-am invatat si urmari.. Despre faptul ca nu mai sper la nimic. Minciuni, vrajeli, abureli.. M-am saturat de ele!

                Stii.. Daca treci prin viata asta fara cap, e egal cu zero.. Dar daca gandesti putin, inveti o gramada. Si nu, nu sunt atat de mare incat sa pot zice “am invatat o viata-ntreaga”!

                Stiu unde vreau sa ajung, stiu ce subiect vreau sa abordez, dar parca nu-mi vine. Ma gandesc ca poti sa citesti, sa afli, sa stii si sa ajungi sa fii ca restu`. Si nu vreau! Nu mai vreau! Iei doua elemente si formezi o chimie intre ele.. Cam asa ceva.. Imi suna destul de cunoscut.

                Viata asta chiar iti rezerva chestii la care nu te-ai astepta niciodata. Si stii vorba aia, niciodata sa nu spui niciodata si tocmai ai spus de doua ori. Bai, dar chiar iti rezerva!! Si dupa? Banal, iti da si doua palme. Iti spune sa nu mai speri, sa nu mai crezi nimic si sa o lasi dracu` balta ca nu se va intampla ce vrei tu. Nu te merita, nu ai de ce, nu trebuie sa fie un “+1” in toata povestea asta ce ajunge sa-mi sune a telenovela si ma enerveaza al dracului de tare.

                Stii, sunt curioasa, cand o sa fie totul bine? Nu neaparat asa cum vrei ca e cam imposibil, dar sa fii unde vrei, cu cine vrei, cu cine-ti place, cu cine te-atrage, sa faci ce vrei.. Sa te simti bine, fericita, iubita si asa mai departe. Vreau sa aflu acel ceva ce strica filmu` asta prost ca mie nu-mi mai place rolu`, daca vrei poti sa schimbi actoru`, draga viata.

                Probabil o s-o lungesc, o sa ma amagesc, in continuare oarecum doare.. Dar tot n-o sa ajung la acel subiect.. E prea fresh, e prea actual incat sa-mi pot da frau cuvintelor si sa iti dai seama sigur ca e vorba despre tine..

                Uneori nu sunt modesta deloc, stiu ce am de dat.. Si asta e motivu` pentru care, cel putin momentan, consider ca nu meriti. Minti, ametesti, vrajesti. E frumos. Si sa stii ca e frumoasa. Nu chiar frumoasa.. Sa spun draguta ..Sunt deloc modesta si putin indulgent. Dar mai mult nu pot sa zic.. E 05:05.

                Astazi nu vreau sa vad pe nimeni, nu vreau sa vorbesc cu nimeni, nu vreau sa aud pe nimeni. Dar n-o voi face, imi lipsesc prea mult oamenii cu care sunt obisnuita, care imi plac si nu pot.. As putea sa zic ca imi lipsesti si tu, dar as fi ipocrita pentru ca nu ai cum sa zici ca iti lipseste un om cand..

                Scriu chestii prea personale. Imi doresc sa pot scrie si lucruri amuzante, dar nu pot, doar chestiile personale ma inspira. Momentan. Am nevoie de o muza.

                Imi doresc. Dar de ce imi mai doresc? Ca niciodata n-am avut. A fost doar o speranta la care am renuntat usor doar pentru ca am vazut ca e imposibila, in rest nu renunt. Poate n-o sa renunt nici la asta. Dar imi trebuie un impuls.

                Toata lumea vorbeste de oameni care se potrivesc, de fel si fel de feluri de-a fi, de chimie.. Unde ati gasit? Voi de unde ati cumparat toate astea?

                Nu, m-am hotarat. N-o sa ajung la subiect, la ce ma inspira si la ce incerc sa scriu aici. Pentru ca pe cine intereseaza, intreaba. Si poate ii raspund. Daca merita. Oamenii, in general, nu merita.

                O continuare de poezie sau rima sau cantec sau cum vrei sa-i spui, niste gherute bagate-ntr-un cantec cu o strofa-n plus.. Da, am facut asta. Sunt dragute. Mie imi plac. Daca se potrivesc, bine, daca nu, sunt deschisa la idei noi.

                Gata! Nu mai continui. O lungesc aiurea. Curiozitatea e satisfacuta prin intrebari. Poate asta e si misterul textului ca habar n-ai daca e vorba despre ceva sau cineva sau daca e despre ceva sau cineva. Poti afla. Sau poate nu.

                Uneori poti sa incerci ce-ti rezerva viata, sa o iei ca pe o provocare. Poate ai fi mai fericit, ti-ar fi mai bine. Daca nu vrei, ramai cu “what if”-ul clasic. Aici e doar alegerea ta. Fara minciuni, abureli, vrajeli. Sa iei omu` ca atare, sa-l cunosti, sa vezi cum e, ce-are de dat si cat de real sau fals e. Cu tine. Cu restu`, nu conteaza. Poate-ti place. Poate incepe sa-ti placa o chimie. Nu materia, ci sentimentul. Ai cunoscut adevarata “indragosteala”? Ai o viata intreaga si o singura sansa. E un mit, un sentiment clasic, e ceva, nu e ce zice lumea. E ce simti tu.

                Punct.

Aaaaand...

At least 10 times in a row.. and still counting :|

http://www.youtube.com/watch?v=CaPc0YhZZZA