De ce simt iar nevoia sa scriu? De ce trebuie sa ma descarc iar unei pagini de word si catorva taste? De ce tot timpul mi-e greu sa spun cuiva? Orice.. Nu neaparat ce e pe moment, orice. Doar sa fie un pic de libertate in jur.
M-am saturat de voi, oamenii falsi, oamenii pe interes, oamenii mincinosi, oamenii care atunci cand va simtiti bine, uitati de restu`, ii dati afara, ii izgoniti, oamenii care se simt bine in pielea lor atat timp cat pielea lor consta in alt mediu, alti oameni in jur, alte lucruri care sa va ajute sa va simtiti bine in pielea voastra.
M-am saturat sa arat ca cred ceva, pe cineva, atat timp cat stiu sigur ca nu o fac, atat timp cat stiu clar care e adevarul sau, cel putin, il banuiesc chit ca tu incerci sa ma convingi ca nu e ca mine.. Nu vei reusii!
Voi, atotstiutorilor, da, poate ca aveti dreptate, dar de ce nu ma lasati sa fac ce vreau? De ce nu ma lasati sa bat in fiecare usa in care vreau? Sa incerc sa deschid orice usa ma atrage, sa incerc sa intru in acea incapere unde eu cred ca imi este sau imi va fi bine? Da, poate asa e, poate acea incapere imi va face rau, poate lucrurile din ea vor fi un mediu nociv pentru mine, dar asta nu inseamna ca nu trebuie sa ma lasati. Inteleg, imi vreti binele, dar vedeti si ce vreau? Ce-mi doresc? Imi stiti trecutul? Fiecare poveste si tot ce am invatat din ea? Imi vedeti urmele ramase? Vedeti rautatea pe care o creez in jurul meu doar pentru ma apara? Doar pentru a ma stii in siguranta fara sa am nevoie de voi, cei care credeti ca ma puteti apara..
Stii, orice om, mai ales cand e mic, isi doreste ceva. Poate mai multe. Dar un lucru e cel mai arzator. Asa e in fiecare poveste, in fiecare idée din viata, iti doresti ceva. Ce? Stii numai tu, poate ca nici tu.. Dar stii ca ti-e bine acolo, ca vrei sa cunosti, sa afli, sa aperi, sa dai afectiune, sa iubesti.. Orice e nevoie in locul acela, dupa caz, dupa om, dupa ce merita.
Atunci cand cei din jurul tau iti creeaza o stare de discomfort, incerci sa fugi, nu? Incerci sa te indepartezi, sa ramai in mediul tau curat, acolo unde simti ca e lumea ta si filmul ala n-are actorii cei mai prosti.
Imagineaza-ti un film. Imagineaza-ti actori buni, prosti, cei din bancile din primul an cu frica si emotii, cei care termina, cei care sunt actori doar in viata, fara scoala. Imagineaza-tii. Sunt acolo, in filmul tau, fiecare cu rolul lui. Unii au rol de a te proteja, unii de a te inrautatii, altii de a-ti deschide ochii. Poate ca de la unii chiar ai ceva de invatat. Dar sunt doar actori care, obligati de soarta, fac parte din filmul tau. Hey! Esti propriul regizor, poti schimba scenariul oricand. Poate aparea vreun actor in filmul ala care crezi ca-ti va face rau? In legatura cu care esti in dubiu? Pe care nu-l cunosti? Ia-ti inima in dinti, o bucata de cer, un pic de Luna, si noaptea va fi a ta! Stii ca sansa ai doar o data, poate ii dai cu piciorul fara sa vrei.. N-ai de unde stii. Afla!
Uite, joci in film! Fii fericit, ai cel mai prost rol! Iesi, pleaca, du-te, dispari, scenariul asta nu e pentru tine. Tu nu stii sa-l citesti, tu nu stii sa-i vezi esenta si cum vrea el sa joci. Tu ai impresia ca esti cel mai bun actor intr-un film prost. Nu. Regizorul n-are vina. Doar tu, obisnuieste-te cu ideea.
Tu, actorule, stii cum e sa vrei ceva? Stii cum e sa ai o singura dorinta in viata? Pentru ca acea dorinta stii sigur ca-ti va linistii multe ape? Ca acea dorinta iti va schimba oarecum viata doar pentru simplul fapt ca tu ii vezi esenta? Ca restul te condamna? Ca toti au impresia ca iti vor binele, dar te lasa sa gresesti? Tocmai, doar aveti impresia.
Uite.. Fa-ti filmul, trage cortina, umple scena si incepe! Esti tu in viata ta. Tu si greselile tale. Tu si intamplarile tale. Tu si consecintele tale. Pur si simplu tu cu fiecare zi din viata ta, fie ca iti place sau nu, fie ca ti-o amintesti cu drag sau nu. Daca nu era acea zi, poate nu erai aici, poate nu erai asa, poate nu erai tu!
Atat sa vrei in viata, ceva al tau, un singur lucru (om) care stii ca-ti va face bine, pe care sa incerci, nu sa-l schimbi, ci sa-l inveti, caruia sa-i vezi sufletul cu adevarat, nu toate rautatile din jur. Este singurul mod de aparare intr-o lume plina de intuneric. Dar.. Ce se intampla cand stii ce vrei? Acel ceva, il cunosti, il vrei. Ce faci atunci? Iti iei inima in dinti si iti incerci norocul? Fugi cat te tin picioarele de frica unor alte rani? Nu.. Merita? Ok, atunci incearca. Alte rani, daca nu se vor face acum, sigur vor mai aparea pe parcursul filmului astuia. Ce ai de pierdut? Atat timp cat inca nu ai lucrul ala, ce ai de pierdut daca incerci? Cam nimic.. Deci fa-o! Arunca-te in cel mai mare lac, dar invata sa-i citesti nisipul de pe fund. Incearca sa faci un puzzle dintr-o oglinda, dar observa ca fiecare piesa se leaga cu un anumit scop.
Te uiti ciudat la mine, nu intelegi ce cauti aici.. Iti gasesti un tel? Alearga. Afla. Gaseste. Incearca. Uite! Vezi? Dispare.. Fugi din ce in ce mai tare.. Prinde-o. Urmareste-o. Iti place? Daca ii dai drumu`, iti va parea rau. Nu acum. In viitor cand vei cunoaste.
Asta-i filmul meu, voi sunteti doar actori, dar nu realizati ca rolurile principale tot eu le stabilesc. Ca ai impresia ca esti in rolul principal si te gasesti in cel episodic, imi pare rau, ti-ai cerut rolul. Ca te pun din prima intr-un rol principal? Ai face bine sa afli de ce, sa intelegi si sa apreciezi ca nu oricine primeste asta.
Nu, nu are rost sa va mai pun pe ganduri, sa va dati seama ce balmajesc eu aici. Oricum voi nu veti intelege. Daca va spun clar, n-are farmec, daca va lasa asa, va las in ceata. Deci ma opresc aici pentru simplul fapt ca cine vrea sa cunoasca, o face, intreaba, citeste, urmareste, intelege printre randuri, face cumva. Sau cel mai simplu mod.. Ask me! Daca meritati, va spun.. In general, nu!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu