Ca o cutie..

Cutie micuta, simpatica si frumos creionata. Cam asa se poate traduce in cuvinte. In fiecare secunda, minut, ora, zi, luna, an, se mai astern un fir de praf, un fir de vechime, ca la acei copaci care dupa sute de ani au atatea fibre. Fiecare lucru nou inseamna o bucatica de foaie pusa in cutie, fiecare lucru vechi e vazut in acele hartiute ingalbenite de vreme. Dar fiecare lucru bun si rau din cutiuta cum este descoperit?

Fiecare cutiuta are aspectul sau unic, frumos, urat, dragut sau, unele, au pur si simplu acea sclipire care te atrage. La inceput e vorba doar de aspect, normal, ca peste tot. Dar vei reusi vreodata sa gasesti singura cheie care o poate deschide? Sa-i vezi continutul, sa-i vezi fiecare fir de praf asternut de-a lungul vremii, fiecare particula frumos asezata care iti exprima in mod enigmatic ce cauta el acolo si ce amintire i-a lasat cutiutei.

Nimeni nu vede aceasta parte. Toti vad exteriorul, frumos conturat, perfectionist, cu pete de culoare care mai de care mai frumoase, mai vii, mai zambitoare. Dar uita-te in interior! Uita-te si vei ramane uimit de felul in care iti este descris acel gol din cutiuta, partea interioara in care poti lasa si tu amintiri. Dar ai grija de ea! Nu o strica, nu o zgaria, nu te juca si tu cu ea. Au facut-o destui inaintea ta. Poate putini, poate multi, nu conteaza, dar cine s-a atins de ea, si-a lasat amprenta si culmea ca niciunu n-a stiut sa priveasca cutiuta asa cum ar fi trebuit, niciunu n-a stiut ca lacul de pe exterior, la un moment dat se duce, se invecheste, timpul isi lasa si el amprenta.

Acum sta acolo, singura, intr-un colt, pe un raft, uitata de lume si de timp, pana si praful nu vrea sa se mai astearna pe ea. A suferit destule, balamalele ii scartaie intr-un fel melodios, astfel incat cand o deschizi, te avertizeaza ca ea nu e de joaca, ea nu e acea cutiuta pe care s-o minti ca o placi ca, pana la urma, sa o uiti si tu in alt colt, pe alt raft.

Si daca te uiti cate astfel de cutiute sunt in lume, cate uitate de vreme, cate uitate de toti, cate lasate prin oarecare colturi pe oarecare rafturi, in camera unde nu mai intra nimeni. Dar binemeritat pentru ca cine risca sa intre in acele camera, nu sunt avertizati, nu au de unde sa stie cat praf s-a adunat pe cutiute si cate povesti are sa-ti spuna. Dar NU! Tu nu vei intelege niciodata! Nimeni nu va intelege niciodata adevaratul sens al povestilor, al trairilor!

Foarte putini, aproape deloc, sunt acei care pot vedea adevarata insemnatate a cutiutelor. Sa le vezi adevarata fata, de fapt, adevaratul gol din ele, sa descifrezi fiecare cod din fiecare hartiuta aruncata acolo.

Dar te avertizez! Atunci cand vei incepe sa intelegi, cand vei prinde fiecare semn si fiecare cuvant, cand vei afla fiecare poveste si puse cap la cap, vei descoperi intreaga istorie, ea ti se va dedica, dar nu te va lasa si pe tine sa o pui si tu intr-un oarecare colt, pe un oarecare raft. Iti va arata insemnatatea firelor de praf, rautatea din fiecare coltisor si, pana la urma, tu vei fi cel care va suferi si cutiuta te va uita si nu te va lasa sa arunci si tu o hartiuta cu povestea voastra.

Ai grija de ea! Nimeni nu-ti va spune niciodata ce e ea de fapt, ce insemnatate are si cate lucruri bune pot fi, in ciuda tuturor relelor. Asta va trebui sa afli singur! Iar daca vei face asta si ii vei da importanta, fara sa tii cont numai de lacul frumos si petele frumos creionate de pe exterior, iti va fi recunoscatoare.

Si atunci vei incepe sa cunosti cu adevarat cutiuta..

Oldies

Eram si eu mica..

Cum?

Cum poţi recupera trecutul?
cum poţi ajunge-n viitor?
în acel timp când totul...
era perfect. Îţi este dor!

Cum poţi ajunge să cunoşti
o floare ce nu s-a născut?
cum poţi ajunge să priveşti
un chip ce nu l-ai cunoscut?

Cum poate omul, ca fiinţă,
să facă rău la ce-i al lui?
să fie oare rea-voinţă?
sau poate-i chiar destinul lui.

Cum oare s-a născut fiinţa?
întâmplător? sau evoluat?
cum oare-a apărut pământul
din universul înstelat?

Incet.. Incet..

Bătăile inimii încep să scadă. Focul sufletului încă arde, dar nu există aer, iar fără aer începe să se stingă.

Îţi dai o ultimă suflare. Priveşti în neant, o ultimă imagine neclară, o ultimă lumină cenuşie.

Închizi ochii. Începi să visezi la nesfârşit şi te pierzi în universul pustiu, trist, nedesluşit.

Încerci să te trezeşti. Nu poţi. Nu mai ai chip, sentimente; eşti doar o nălucă ce încearcă să găsească tot ce a avut mai drag, dar... a pierdut.

Încet... încet... te pierzi cu totul. Cea din urmă speranţă moare şi, totodată, te stingi şi tu încet... încet... 

Textul spune multe.. Sensul il inteleg putini..

Te simti ca intr-o lume care parca nu-i a ta,
Gandul iti este departe,
Inima usor si ritmic iti bate,
Te intrebi ce oare-ti mai rezerva soarta?

Te uiti in jurul tau speriat,
Ti se pare un decor ireal,
Iti pare lucrul ce-ti va fi fatal,
O enigma ce o ai de rezolvat.

O umbra din neant brusc apare,
O naluca in gand conturata frumos,
Ca o fantoma intr-un castel intunecos,
Si cand o vei vedea, vei stii ca orice a fost rau dispare.

Viata e un lucru uimitor,
Timpul este efemer,
Apare, dispare, infricosator,la fel
Cum e curajul de a privi in viitor.

Un lucru mai trebuie stiut.
Sa uiti trecutul plin de rele,
Sa dai uitarii ale tale sechele,
Sa dai sansa oricand unui nou inceput

Inca o speranta n-o sa te doara
Pentru ca stii ca ai o ultima dorinta,
Aceea ca ea sa prinda fiinta
Si atunci stii ca tu vei fi cel care zboara.

Umbre..

                Uita de tot, uita de timp, uita de lume, uita pana si de tine, lasa totul sa te invaluie intr-un mod naucitor, sufocant, lasa fumul sa-ti colorize drumul, uita-te, asculta-i, citeste-i enigmele, mergi la pas cu visul si multumeste-i norului ce te vegheaza ca un gigant, ce te indruma oricand. Zboara dintr-un ceas intr-altul doar prinzandu-i esenta. Totul iti pare efemer, nimic nu-ti este cunoscut, dar totusi iti pare ca ai cunoscut odata, prin gand, prin vis sau prin simpla curiozitate de a stii tot ce-ti invaluie lumea, ce-ti face gandul sa aiba un zambet subtil.

                Sunt doar anumite suflete aruncate in oarecare trupuri, doar un invelis pentru a nu ne simti atat de goi, atat de invizibili incat sa fim trecatori prin lume; pentru a nu lasa fiecare oarecare suflet sa ne vada adevaratul Eu, acea umbra ascunsa undeva intr-un colt, tinuta in lanturi, pentru a fi siguri ca nu scapa si isi arata slabiciunea. Stranie senzatie, ciudata lupta dusa de catre tine cu tine insuti pentru a-ti apara tot ce ai mai de pret, pentru a nu ajunge o marioneta pentru orice papusar, pentru a-ti putea alege ventrilocul perfect ce-ti sopteste mut si stii deja ca ii este previzibil orice gand.

                Ajungi intr-un loc ce pare rupt din alta lume, ce numai gandul il poate vedea, numai simtul il poate simti, ochii au ajuns orbi in intunericul ce-i inconjoara.

                Si mai ai atat.. O umbra de speranta uitata intr-un sertar al cuiva ce-ti inspira un sentiment atat de necunoscut, dar atat de curios, pe cat de infricosator, pe atat de placut..

                Ai grija.. E doar o speranta.. Ai grija de ea si consider-o un cristal neslefuit ce-si ascunde fiecare unghi perfectionist.. Si iti poate arata ca o simpla piatra.. Exteriorul e doar o carcasa ce-ti lasa doar o nevazuta umbra, anumite unghiuri din care ii poti vedea interiorul..

                Dar nu.. Nu te va lasa sa faci asta.. Trebuie sa fii tu insuti o piatra ca ea pentru a stii sa o cunosti..

                Dar ea nu-ti va spune niciodata asta! Te va lasa sa incerci.. Iti va da o sansa.. Oare vei reusi?

O seringa.. Un praf.. Si mult alb..

Uita-te la ea cat e de departe

Afla cat e de nepasatoare

Pretuieste fiecare lucru aparte

Ca orice clipa e trecatoare.

Vezi in jur o lume nebuna

Care iti intinde mana sa te impinga

Nu-i pasa ca in gluma

Iti impinge in vene drogul dintr-o seringa.

Esti complet invaluit de fum,

Te pierzi usor intr-un abis,

Intr-un univers complet nebun

Unde orice lucru bun pare un vis.

Totul se invarte in jurul tau

Atat de repede incat uiti de tine,

Incat orice pata din universul tau

Pare doar o clipa ce se reflecta in nestire

Intr-o oglinda pe care o numesti viata,

Oglinda ce se transforma in cioburi,

In care omori pana si ultima speranta

Unde lucrurile fericite pentru tine se caracterizeaza prin droguri.

O ultima sansa, o ultima speranta

O ultima naluca eterna

Un ultim drum in a ta viata

Ce te trimite in intuneric pentru totdeauna…

Nuante...

                Te-ai gandit vreodata ca ai putea caracteriza lumea intr-un singur cuvant? Straina. Cam atat .. E de ajuns sa spui asta si exprimi tot.

                Uita-te in jurul tau! Cunosti pe cineva? Ia-ti prietenii cei mai apropiati sau cei mai buni si pune-i intr-o cutiuta, ca alea de bijuterii, ca greu mai gasesti oameni calumea. Dupa ce i-ai pus pe ei acolo, uita-te in jurul tau si spune-mi tu daca mai vezi ceva cunoscut. Pana si pe cei ce ii cunosti (zici tu), ajungi sa nu-i mai recunosti.

                E ciudat.. E stranie senzatia sa te vezi totul invartindu-se in jurul tau, sa ti se para ca totul se misca prea incet, ca nimeni nu vorbeste limba ta, exact ca in filmele vechi, pe rola, unde vedeai fiecare frame`urile filmului.. In momentul ala intelegi orice si nimic. Esti in lumea ta, vezi totul in ritmul tau, e momentul perfect in care poti sa nu asculti pe nimeni, nu te deranjeaza nimic, e ignorant totala, esti tu si atat..

                Ai incercat vreodata sa iesi sa te plimbi singur? Tu si muzica ta.. Sa te uiti la fiecare om care trece pe langa tine, fericiti, suparati, sa te gandesti la tine, la ce ai, ce nu ai, ce ai avut, ce ai pierdut, ce ai castigat, sa iti aduci aminte de toate lucrurile frumoase sau urate, bune sau rele, de ce ai facut, eventual ce regret.. Urat lucru sa regret ceva.. Mi se pare penibil .. Nimeni nu-i perfect, greselile sunt peste tot, dar cand faci ceva mai important, mai bine te-ai gandi inainte, nu dupa ce ai facut si regreti..

                Fiecare om pe care-l intalnesc mi se pare o poveste de viata, chiar daca porti doar o discutie oarecare sau o discutie atat de serioasa incat afli multe.. Dar, de fapt, din orice discutie iti poti da seama cum e un om.. De la felul in care vorbeste, gesticuleaza, rade.. Si, din nou de fapt, mai bine afli pe parcurs mai multe despre un om.. Care mai e farmecu` daca afli tot de la inceput? Mai captivant sa fie o enigma, sa ai multe intrebari, sa vrei sa intrebi, dar sa lasi omu` sa fie el insusi, sa-ti spuna el ce vrea si cand vrea..

                Ai incercat vreodata sa caracterizezi un om din prima discutie? Nu e chiar ok.. Daca nu stii sa vezi esenta omului, eul sau profund, nu are rost sa faci asta.. Ai face o mare greseala..

                Peste tot vezi diferite tipologii..Omul fericit, suparat, vesel tot timpul, retras, timid, curios, enervant, etc. Dar sunt DOAR niste tipologii! Ca peste tot se vorbeste numai de caracterizari generalizate. Wrong, people, wrong!

                Invata sa cunosti omu`, sa apreciezi fiecare om in parte, fie bun, fie rau, de la baieti de treaba, retrasi, tupeisti, increzuti, pana la asa zisii baieti de cartier, aia pe care toate fetele, in special, ii vad ca pe niste oameni rai, care vor sa-si bata joc de ele; de la fete cuminti, de treaba, respectuoase, inteligente, prostate, pana la cele care isi vand corpu` pentru o atentie, isi arata fiecare particica mai intima doar pentru a atrage o privire, doar pentru a se simti ele in centrul atentiei .. Pacat ca nu isi dau seama si cum anume sunt vazute in centrul atentiei...

                Ai dat vreodata despre persoane putin traumatizate? Acel tip de persoana pe care, atunci cand incepi sa-l cunosti mai bine, ramai surprins, devine misterul profund care iti schimba total parerea despre acea persoana.. Sunt oameni care traiesc in trecut, in present sau in viitor..

                Sunt oameni care traiesc cu trecutul in present si urmari in viitor.. Sunt oameni care se bucura de orice clipa.. Sunt oameni care asteapta nerabdatori sa vada ce le rezerva viitoru`..Sunt oameni carora le e frica sa faca ceva din cauza trecutului..

                Oricine ramane cu o trauma dupa fiecare greutate, dupa fiecare inima franta, dupa fiecare nedreptate ce li se intampla.. Dar invata sa fii tare! Sa fii tu cel care spune “Viata merge inainte! Capul sus! Va venii si vremea ta!”..

                Nu vad rostul sa te pierzi in universul unei persoane atat de mult, incat sa ajungi sa spui ca universul tau nu mai exista, universul tau se transforma in fum fara acea persoana.. Ma amuza acele ganduri sinucigase, mi se par niste persoane slabe, persoane care nu au invatat nimic din tot ce-au trait, patit, aflat, facut.. Care-i rostul ? De ce viata ta nu are rost fara acel/acea El/Ea care ti-a facut atat de mult rau? Inainte de El/Ea, cum ai putut trai fara acea bula de oxigen pe care ti-o dadea in fiecare moment fericit? Ti-a fost bine? Acum nu mai vezi rostul, nu mai vezi acea pata roz care-ti poate colora lumea, lumea ta si doar a ta..

                Ajungi sa te intrebi de ce mai exista pe lumea asta afectiunea, atasarea, iubirea .. E o lume mult prea rea si complexa ca sa poata fi inteleasa.. De ce sa mai gasesti o persoana pentru care sa-ti pui toate aceste sentimente intr-o sticla, sa o inchizi si sa i-o trimiti? Poate merita .. sau poate acea sticla poate avea ca plural “cioburi” (citat).. De asta ti-e frica? Sa nu-ti fie inima facuta praf si suflata in vant undeva pe o stanca unde nimeni nu o mai poate gasi..

                Ma uit in jurul meu si as vrea sa pot inchide ochii si sa plec.. Sa plec acolo unde ma indruma simturile, unde totul e perfect pentru mine, unde lumea e conturata imperfect, dar e atat de bine..

                Ar trebui fiecare sa invete sa lupte pentru ce vrea, sa fie fericit si sa invete  ca trecutul a trecut si tot ce s-a intamplat, nu e strict necesar sa se intample din nou..

                Iesi, plimba-te, uita de tot, uita chiar de tine, uita de tot ce e rau, ia de bun ce-i bun si cunoaste-l, crezi in el si sustine-l!

                Pare o lume invaluita de fum, profunda complexitate a finite umane, fiinta umana, general, slaba si acolo undeva jos unde a aruncat-o fiecare rautate intamplata.. Undeva jos unde nu poate gasi scara spre culori, spre acea nuanta care-ti poate da inca un motiv sa fii fericit, sa te simti bine, sa treci peste orice cu capu` sus..

                Se pare ca multi au uitat sa cunoasca, sa invete, sa traiasca, sa aiba incredere, sa creada ca poti gasi ceva bun in fiecare, poate mai bun decat te asteptai…

Profi, profi, profi..

Doamne! Cine oare ii poate numi pe ei profesori?? Sau in alt fel zis, cum dracu` au ajuns asa? Peste tot sunt numai dezaxati, dezinteresati, alcoolici, etnobotanisti, afemeiati, etc etc etc.

Incepand dintr-a 11-a cand am avut un prof super "simpatic" care intr-o zi s-a gandit sa faca o gluma (de cacat)..Aveam un puloveras decent de decoltat.. El vorbea despre ceva in legatura cu productia si etc. Si vine frumos la mine, eu stand in prima banca, si imi zice gen "Ce ai face tu daca bunica ta ti-ar face un pulover??", uitandu-se insisteeent in "ochii" (decolteul) meu. Bun asa..frumos dom` profesor..

Acum..anul I de facultate..prof la fel de "simpatic", undeva la vreo 60 de ani..Am avut o problema la nota de la examen, l-am sunat sa-l intreb cum, de ce si asa mai departe. Tipu` ma suna a doua zi, spunandu-mi ca nu era informat bine si, in acelasi timp, spunandu-mi ca daca mai am vreo problema la informatica, sa-l sun. Dupa care arunca bomba gen:

Profu`: Ma gasesti la telefon sau pe skype. Microfon ai?

Eu: Da.

Profu`: Bun. Casti ai?

Eu: Da.

Profu`: Bun. Web ai?
Eu (gen ":|"): Aaa..Da?!

Profu`: Bun, perfect, esti dotata inseamna, mai departe mi-e jena sa te intreb.

Come oooon... Ce dracu`...Cum sa te numesti profesor si sa fii asa...:|

Si acum...Pe semestrul al doilea.. Am scapat de unii, am dat de altii..

1. Profu` de Economia Intreprinderii...M-am dus ca omu` la 9 dimineata la cursu` lui, adormita, nu pricepeam o boaba, plus de asta imi uitasem si pixu` acasa... Tipu` in sus si in jos "Lasati etnobotanicele!!" din 5 in 5 minute zicea asta...:| Dar el saracu` era cu ochii rosii si vorbea pe langa materie, subiect sau despre ce vorbea el acolo...Si s-a mai luat si de mine ca vezi doamne copiam de la colega ce dictase el inainte, ca eu de xerox n-am auzit?! Cu ce il incurcam, numai el stia .. Dar vorba aia .. "Lasati etnobotanicele!!" (ca o paranteza, de acord cu ce sustine el!!).

2. Profa de statistica.. Geniala femeia, ironic vorbind .. Esti baiat? Ai toate sansele sa ai numai 10 la ea.. Esti fata? Ai toate sansele sa pici :D Intelegeti si voi dupa ce e innebunita tipa...

Super profii din ziua de azi..Ce pot sa spun ! Si mai au si pretentii sa invatam, sa facem prezente si sa fim si respectuosi :-??

Tranda - Febra (cu Guess Who)

Just listen .. Just ..

Tranda - Febra (cu Guess Who)

Generalitati.. Despre Ele..

                Atunci cand te plictisesti, te mai uiti la un film, la un serial, mai stai la o taina, la o cafea sau, daca ai prin preajma, mai nimeresti o revista. De obicei, revista ar fi mai mult sau mai putin interesanta ca nu poti spune ca te intereseaza absolute tot ce e in ea. Rare sunt cazurile in care spune ceva real, ceva serios, cel mai des, doar sfaturi despre cum sa fii, cum sa fie oamenii din jurul tau, cum sa iti creezi idealul in viata & other shits. Pai nene .. eu sunt eu, oamenii din jurul meu sunt asa cum vreau eu sa fie ca doar de aia ii agreez, idealu` in viata mi-l gasesc singura si de restu` déjà nu mai are rost sa vorbim.

                Stand cu o prietena astazi, plictiseala totala, nu tu net, nu tu nimic, ne uitam pe o revista si din pagina in pagina, am dat peste ceva foarte interesant (zic unii, mai bine zis, unele ca vorba aia, e revista pentru fete) si anume ceva gen cum sa fii cu doi tipi in acelasi timp, sincer, nu mai tin minte exact. Va dati seama ca nu asta era si numele articolului, dar cam asta era idea lui. M-a lasat putin masca..Cum nene? Revistele astea le citesc si pustoaice de 12-14 ani. Si te mai miri de ce au ajuns fetele din ziua de azi asa..  Nu ma laud, n-am de ce (cu toate ca poate ar trebui), dar eu nu inteleg de ce au ajuns asa si, in special, ce le place. Peste tot, pe unde mergi, aproape toatel fetele pe care le vezi sunt oarecum usuratice, sa nu folosesc un cuvant prea vulgar sau dur. Pana si eu, ca fata, observ asta!! Toate au ajuns pe interes. Ai bani, ai masina, ii cumperi ce vrea? A ta e! Cam asa merge treaba. Sau le gasesti in club, le spui o vorba frumoasa si “jmekera”, le cumperi ceva de baut si din nou! A ta e!

                Cam asa merge treaba in ziua de azi. Am observat ca daca esti om serios, fata cuminte, nu pui botu` la orice vreajeala ieftina, la orice disperat care se tine dupa tine pe strada, in parc, in cafenea, in club, etc., esti considerata ciudata.

                Si te intrebi de unde? Pai uite.. Reviste gen Cool Girl, Bravo Girl, te cam invata cum sa iubesti, pe cine sa iubesti (cum arata atat fizic, cat si comportamentul, unui baiat ideal), cum sa te comporti intr-o relatie, ce lucruri sa consideri importante intr-o relatie, cum sa fii daca ti se pare ca te inseala, cum sa-ti dai seama de diferite lucruri, cum sa te desparti, cum sa iti uiti ex-ul, cum sa te comporti daca esti cu un tip si iti place de altul sau cum sa te desparti de un tip ca sa fii cu altu`, cum sa fii cu prietenii tai, cum sa iti dai seama daca prietenii tai sunt prieteni adevarati, cum sa-ti dai seama daca poti avea incredere in cineva si asaaaa mai depaaarte, Doamne!, si cat de lunga poate fi lista “Cum sa..”.

                Parerea mea este ca aceste reviste te cam “invata” cum sa fii. Ah da, am omis din lista “Cum sa..” partea cu: Cum sa afli secretele baietilor, Cum sa-ti dai seama cum este un baiat la pat, Cum sa-ti dai seama daca este un baiat cuminte, Cum sa-ti dai seama daca e serios sau e o joaca, si DIN NOU, lista “Cum sa..” poate continua mult si bine.

                Mie mi se pare ca asta e motivu` pentru care toate fetele de 10-18 ani au anumite comportamente, impresii, idei, caractere, asa..iesite din comun. Pentru ca peste tot vezi “Fata, am citit in revista X despre cum sa-ti dai seama daca te inseala si uite, iubitu` meu se cam incadreaza” (am dat un exemplu la nimereala). Pai nene..poate iubitu` ala al tau asa e, poate asta e stilu` lui. Sau mai gasesti prin rubricile Q&A intrebari gen “Vreau sa fac sex cu iubitul, dar mi-e frica” si cand te uiti mai jos, copila are 14 ani, sau “Am facut sex neprotejat si acum mi-a intarziat menstruatia” si la fel, te uiti mai jos, varsta 12-14 ani. Cam atata pot intelege fetele din revistele astea care, vorba aia, zic ei ca sunt educative.

                Se prea pare ca oamenii astia, redactori, acei doctori psihologi sau mai stiu eu cine de printre cei care scriu in reviste, stiu cam tot despre tot ce se poate. Despre relatii, iubire, sex, prieteni, uneori chiar si despre cititorul insusi.

                Mi se pare total aiurea, mi se pare uneori deplasat sau chiar patetic.

                Ok, fiecare isi traieste viata cum vrea, face absolute ce vrea (pe riscul lui, normal), dar n-ar trebui sa te gandesti uneori si la tine?

                Incep sa cred ca saracele fete care-si pierd virginitatea la 12-14 ani si dupa le pare atat de rau, au fost pur si simplu influentate de reviste in care de cele mai multe ori scrie sa “faci sex cand esti pregatit”. Pai bun nene, correct, da` cand “esti pregatit” ? Nu e chiar asa..Uneori crezi tu ca esti pregatit, dar la varsta aia nici nu prea ai ce sa stii..

                Revistele astea sunt gen mesajele subliminale..Scrie ceva, dar te face sa intelegi altceva..

                Subiect prea delicat, plin de controverse .. Fetele din ziua de azi .. Cam aiurea din partea unei fete sa scrie despre fete, nu? Da..Se poate..Din pacate sau din fericire, fac parte din fetele care pot sustine ca “Femeile sunt niste curve”. De ce? Pentru ca asa e frate..Actual se cam impart in doua categorii..90% si 10% .. 90% sunt alea pe interes sau pur si simplu le place sa se culce cu oricine, restul de 10% sunt intregi la cap si gandesc cand fac ceva. Poate parea putin ciudat ca zic asta .. sunt fata .. ar trebui sa fiu ceva gen “Baietii sunt niste misogini, niste prosti, pt ca fac orice femeie curva”. Nu nene.. luati adevaru` ca atare ca asa e, nu e vina lor ca peste tot pe strada sau pe unde intalnesc fete, toate sunt asa.

                Toata lumea da de ele, uneori poti spune ca nu mai poti dracu` respire din cauza lor. Esti sit u fata linistita, cu iubit, totul ok, te gasesti ca se baga o fufa la mijloc ca vorba aia, baiatu` e baiat pana la urma, nu prea poate rezista. Dar sa-si vada dracu` de treaba lor si de pi*** lor, sa si-o plimbe in alta parte ca sunt atatia care cauta numai fete in genu` lor.

                E un intreg subiect ce poate fi discutat ore intregi (sau aici, pagini intregi)... Nu e exemplu` personal, slava domnului, n-am avut de-a face in mod direct cu o situatie gen, dar cunosc atatea cazuri, atatea povesti...

                Poate, intr-un fel, e si vina baietilor pt asta ca, vorba aia, cand vrei ceva de la o fata, ii dai ceva, un cadou, o floare, o atentie, ceva de baut, depinde de situatie. Si adevaru` e ca se gasesc atatea care accepta si s-au invatat fetele. E usor sa faci rost de ceva, dand altceva la schimb, dar nici nu te gandesti ce dai , daca e mai important ca acel mic sau mare cadou sau atentie.

                Ar fi trebuit sa ne obisnuim pana acum, nu? Ca pana la urma in lumea asta traim si noi, oamenii (a)normali, depinde de situatie. Si cand te gandesti ca sunt atatia baieti ori draguti, ori de treaba, ori baieti calumea, care umbla dupa ele, dupa acele Ele care ofera totu` pe tava in schimbul unei mici atentii sau vorbe frumoase..

                Gasesti fete/femei de toate varstele facand asta..Si hai sa zicem, alea mici nu gandesc sau au o problema de educatie, de comportament, de mai stiu eu ce, dar nene, cand vezi pe una la 40 de ani care face asta, ramai putin marcat..si te gandesti ca ai putea zice “Are si ea o varsta”..

                Nu, nici eu nu sunt cine stie ce om mare, la 20 de ani (nici astia impliniti), inca pot spune ca sunt mica si proasta, dar eu macar ma consider intreaga la minte, gandesc cand fac ceva, cand vorbesc cu cineva sau cand vorbeste cineva cu mine, imi dau seama de consecinte, etc. ..Pot spune ca ma simt printre oamenii normali, nu sa umblu cu cine apuc, pe unde apuc si eventual sa fac ce apuc..

                Imi pare rau pt cei care nu sunt de-acord cu mine sau au ceva impotriva sau li se pare ca vorbesc aiurea sau mai stiu eu ce (feel free to comment), dar asta e strict parerea mea.