6 ianuarie 2012

O stea

Te vad. Ma crezi?
Te aud. Te caut.
Te aflu. Te gasesc.
Asculti? Incearca sa incetezi.
Nu poti. Respiri.
Incerci din nou.
Uite! Te vede.
Uite! Un zambet.
De ce e atat de inocent?
Asa firav si totusi violent.
De ce tot cauta ceva in nestire?
De ce nu stie ca nu exista nemurire?
De ce tot vrea sa aiba si ramane?
De ce inca spera ca va avea si ea?
Vine. Ramane.
Zambeste. Vorbeste.
Te striga. Raspunzi.
E ca un cantec pentru surzi
Pe care-l simti doar in vene,
Cu ale carui note adormi printre perne,
C-o rasuflare-n ceafa ce te-adoarme usor,
C-o adiere de zambet ce te imbie in zbor.
E ca un pat plin de vise,
O imbratisare si iti imaginezi clipe descrise
De-un vultur ce vede clar si concret
Ce te-a facut sa ai atat efect.
Si e acolo si inca te cauta,
Inca te-asteapta si se clatina,
Usor ametita de un parfum uitat in noapte,
Niste priviri si cateva soapte
Spuse printre asternuturi calde,
Intr-o noapte plina de dorinte si vise-mplinite
In acea noapte cand Luna ti-a zambit de-aproape,
Cand ti-a soptit sa nu pleci departe,
Sa ramai acolo sa vezi ce-ai gasit,
Comoara piratului de mult parasit,
Un suflet, o inima si-un corp invechit
De atatea idei si torturi meschine
Ce ii aduc rautatea in vine,
Aratandu-i crunta realitate
Peste care trece doar prin fapte.
Cuvintele-s de prisos cand mai ai doar un moment
Sa afli ca e acolo cu un sentiment,
Cu un gand si-o petala
De trandafir colorat in smoala,
Caci corpul in timp va disparea,
Sufletul si inima vor ramane in urma ta,
Vor fi aproape cand iti vei pierde mintea
Si-o idee efemera iti va umple gandul,
Va alunga cand iti doresti timpul
Si se va pierde usor in urma ta.
Si de-o vei afla, acea dulce petala
Ce ti-a fost cunoscuta intr-o seara,
De-i vei afla misterul si, cu rabdare,
O vei lasa sa-ti aduca o raza de Soare,
Poate-ti va placea asa cum iubesti cerul,
Cum iubesti o stea ce-ti lumineaza efemerul,
Poate ti se va deschide increzatoare,
Iti va spune ca misterul ei nu moare,
Te va ruga sa nu-i rupi si tu inc-o petala
Ce-a mai ramas dintr-o morbida cala,
Sa nu-i arati cum sufletul se va ingreuna
Cu inc-o petala ce va cadea,
Cu inca un zambet distrus,
Undeva, la un inceput de apus,
Cand ochii-i vor fi inspumati ca marea
Si gandul dureros ca sarea,
Sa-i arati ca lumea poate fi mai buna,
Ca in afara de Soare, poate fi si rasarit de Luna.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu