Timpul.

Stii.. Toate trec, multe raman, multe se uita, nimic nu e fara sens. Uita-te! Priveste in jurul tau. Reusesti sa-i dai un sens? Timpul e nemilos. Trece pe langa tine ca un om rece, ca un strain nepasator, si nu se mai intoarce. Stii vorba aia, toate la timpul lor? Exact! Toate lucrurile au timpul lor. Si daca pentru la lucru spui “a fost” inseamna ca i-a trecut timpul si ca nu ti-a fost destinat. Crezi in destin? Daca nu, mai gandeste-te o data si fa o legatura. Reusesti? Acum poate incepi sa crezi.. In ce momente ti s-a oferit ceva ce nu credeai ca poti gasii sau primii si a fost exact ce-ai avut nevoie?! Ai inceput sa crezi? Poate. Acum realizeaza ce a fost, pe ce perioada si gaseste niste motive pentru care nu mai e. Daca motivele alea nu sunt niste lucruri principale ci simplul fapt ca s-a dus din nimic, atunci acele lucruri nu erau pentru tine. Poate ti-au trecut prin viata doar ca sa te invete, sa-ti dea niste lectii din care sa intelegi ceva. Ia stai.. De ce ti-a fost dat ceva ce iti doreai poate mai mult ca niciodata fix cand incepusei sa crezi ca n-o sa mai gasesti vreodata? Hmm.. Te cam pune pe ganduri. Fiecare in viata are rostul lui, fiecare face ceva sa se faca el mai intelept sau sa-i faca pe altii. Unii vin, altii pleaca. Dar unii vin la un moment dat si raman acolo pentru totdeauna. Problema e ca, poate, la inceput nu realizezi si, poate, inca iti mai pare rau pentru ce-a fost. Parerea de rau e un lucru normal. I se intampla oricui. Dar e normala pana intr-un anumit punct, momentul in care ar trebuii sa realizezi ca ceea ce ai e mult mai important decat ce a fost si ca ar trebuii sa tii de lucrul ala ca sa nu devina si el, la randul lui, un “a fost” si sa-ti para si mai rau. Eu nu mai inteleg nimic din lumea asta. A devenit un haos total. Oamenii se cearta, se impaca, se despart, se impart in mii de bucati si dupa realizeaza de fapt cat de important era si ca nu trebuia sa se gandeasca la trecut sau la altceva si sa tina de lucrul ala. Ma uit in jur. Si, sincer, injur. La fiecare pas. Pe fiecare om in parte. Fel si fel de oameni. De cacat, nimic mai mult. Pentru ce sustii ca tii la cineva sau, mai mult, ca iubesti cand tu esti cu gandul in alta parte? Sau cu alte parti ale corpului. Pentru ce inseala oamenii? N-am gasit si probabil n-o sa gasesc vreodata un motiv logic si plauzibil. Un argument bun. Prea multe ganduri ce stau inchise intr-o cutie… Si ard sa iasa.. Dar…