Incepem cu ceva interesant, o mica povestioara sa vedem ce scoatem din ea :D Suna cam asa..
Sa o luam de la inceput .. Ai incredere, vezi ceva frumos ca un copil care vrea o bomboana din vitrina. Partea interesanta incepe atunci cand copilul primeste bomboana! Atunci incepe o adevarata aventura. Cu gandul ca poate nu mai primeste alta, incearca sa nu o manance, sa tina de ea cat mai mult. Dar la un moment dat .. Urat! Dar o pierde! Si atunci realizeaza de fapt ca bomboana aia era chiar importanta! Dar vorba aia, o bomboana nu are suflet, nu are sentimente, doar copilul ramane ranit.
Uite, cam asa si cu oamenii. Gasesti ceva bun, sunt doua variante: ori pierzi, ori dai cu piciorul fara sa realizezi ce faci. Pai si cum facem ? Ca intre bomboana si om, e o oarecare deosebire; omu’ are domne suflet, asa zice el, dar cam multi duc lipsa de asa ceva. Unde mai gasesti tu bomboana sa iti dea ceva afectiunea pe care, sa zicem ca i-o dai tu? :)) Ca deh, unei bomboane nu-I oferi nimic, nici macar afectiune ca, hai fie, e dulce si buna. Dar ne intelegem, fiecare intelege ce vrea, unii sensul adevarat al povestii, altii vad doar copilul si bomboana!
Ah da, mai sunt alte doua variante. Copilu’ are de ales intre.. hmm .. sa astepte alta bomboana sau sa spere ca se intoarce aia pe care a pierdut-o :)) Sau, mai stii, poate bomboana a pierdut copilul.
Si uite aici incep parerile sa se imparta. Unii ii spun “Lasa bomboana, vei primi alta, poate mai buna ca cea pe care ai pierdut-o”, altii ii spun “Asteapta, poate ii revine mintea la cap, poate isi da seama pana nu e prea tarziu” (Nu punem la socoteala ca bomboana in sinea ei si adevaratu’ sens, n-are minte!), dar saracu’ copil are in minte doar idea ca si-a pierdut bomboana.
Ei ?! Ce facem acum ?! Cum facem copilu’ sa faca ce-i mai bun ?
Dileme, dileme!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu