Oldies

Eram si eu mica..

Cum?

Cum poţi recupera trecutul?
cum poţi ajunge-n viitor?
în acel timp când totul...
era perfect. Îţi este dor!

Cum poţi ajunge să cunoşti
o floare ce nu s-a născut?
cum poţi ajunge să priveşti
un chip ce nu l-ai cunoscut?

Cum poate omul, ca fiinţă,
să facă rău la ce-i al lui?
să fie oare rea-voinţă?
sau poate-i chiar destinul lui.

Cum oare s-a născut fiinţa?
întâmplător? sau evoluat?
cum oare-a apărut pământul
din universul înstelat?

Incet.. Incet..

Bătăile inimii încep să scadă. Focul sufletului încă arde, dar nu există aer, iar fără aer începe să se stingă.

Îţi dai o ultimă suflare. Priveşti în neant, o ultimă imagine neclară, o ultimă lumină cenuşie.

Închizi ochii. Începi să visezi la nesfârşit şi te pierzi în universul pustiu, trist, nedesluşit.

Încerci să te trezeşti. Nu poţi. Nu mai ai chip, sentimente; eşti doar o nălucă ce încearcă să găsească tot ce a avut mai drag, dar... a pierdut.

Încet... încet... te pierzi cu totul. Cea din urmă speranţă moare şi, totodată, te stingi şi tu încet... încet...