Uita de tot, uita de timp, uita de lume, uita pana si de tine, lasa totul sa te invaluie intr-un mod naucitor, sufocant, lasa fumul sa-ti colorize drumul, uita-te, asculta-i, citeste-i enigmele, mergi la pas cu visul si multumeste-i norului ce te vegheaza ca un gigant, ce te indruma oricand. Zboara dintr-un ceas intr-altul doar prinzandu-i esenta. Totul iti pare efemer, nimic nu-ti este cunoscut, dar totusi iti pare ca ai cunoscut odata, prin gand, prin vis sau prin simpla curiozitate de a stii tot ce-ti invaluie lumea, ce-ti face gandul sa aiba un zambet subtil.
Sunt doar anumite suflete aruncate in oarecare trupuri, doar un invelis pentru a nu ne simti atat de goi, atat de invizibili incat sa fim trecatori prin lume; pentru a nu lasa fiecare oarecare suflet sa ne vada adevaratul Eu, acea umbra ascunsa undeva intr-un colt, tinuta in lanturi, pentru a fi siguri ca nu scapa si isi arata slabiciunea. Stranie senzatie, ciudata lupta dusa de catre tine cu tine insuti pentru a-ti apara tot ce ai mai de pret, pentru a nu ajunge o marioneta pentru orice papusar, pentru a-ti putea alege ventrilocul perfect ce-ti sopteste mut si stii deja ca ii este previzibil orice gand.
Ajungi intr-un loc ce pare rupt din alta lume, ce numai gandul il poate vedea, numai simtul il poate simti, ochii au ajuns orbi in intunericul ce-i inconjoara.
Si mai ai atat.. O umbra de speranta uitata intr-un sertar al cuiva ce-ti inspira un sentiment atat de necunoscut, dar atat de curios, pe cat de infricosator, pe atat de placut..
Ai grija.. E doar o speranta.. Ai grija de ea si consider-o un cristal neslefuit ce-si ascunde fiecare unghi perfectionist.. Si iti poate arata ca o simpla piatra.. Exteriorul e doar o carcasa ce-ti lasa doar o nevazuta umbra, anumite unghiuri din care ii poti vedea interiorul..
Dar nu.. Nu te va lasa sa faci asta.. Trebuie sa fii tu insuti o piatra ca ea pentru a stii sa o cunosti..
Dar ea nu-ti va spune niciodata asta! Te va lasa sa incerci.. Iti va da o sansa.. Oare vei reusi?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu