Te-ai gandit vreodata ca ai putea caracteriza lumea intr-un singur cuvant? Straina. Cam atat .. E de ajuns sa spui asta si exprimi tot.
Uita-te in jurul tau! Cunosti pe cineva? Ia-ti prietenii cei mai apropiati sau cei mai buni si pune-i intr-o cutiuta, ca alea de bijuterii, ca greu mai gasesti oameni calumea. Dupa ce i-ai pus pe ei acolo, uita-te in jurul tau si spune-mi tu daca mai vezi ceva cunoscut. Pana si pe cei ce ii cunosti (zici tu), ajungi sa nu-i mai recunosti.
E ciudat.. E stranie senzatia sa te vezi totul invartindu-se in jurul tau, sa ti se para ca totul se misca prea incet, ca nimeni nu vorbeste limba ta, exact ca in filmele vechi, pe rola, unde vedeai fiecare frame`urile filmului.. In momentul ala intelegi orice si nimic. Esti in lumea ta, vezi totul in ritmul tau, e momentul perfect in care poti sa nu asculti pe nimeni, nu te deranjeaza nimic, e ignorant totala, esti tu si atat..
Ai incercat vreodata sa iesi sa te plimbi singur? Tu si muzica ta.. Sa te uiti la fiecare om care trece pe langa tine, fericiti, suparati, sa te gandesti la tine, la ce ai, ce nu ai, ce ai avut, ce ai pierdut, ce ai castigat, sa iti aduci aminte de toate lucrurile frumoase sau urate, bune sau rele, de ce ai facut, eventual ce regret.. Urat lucru sa regret ceva.. Mi se pare penibil .. Nimeni nu-i perfect, greselile sunt peste tot, dar cand faci ceva mai important, mai bine te-ai gandi inainte, nu dupa ce ai facut si regreti..
Fiecare om pe care-l intalnesc mi se pare o poveste de viata, chiar daca porti doar o discutie oarecare sau o discutie atat de serioasa incat afli multe.. Dar, de fapt, din orice discutie iti poti da seama cum e un om.. De la felul in care vorbeste, gesticuleaza, rade.. Si, din nou de fapt, mai bine afli pe parcurs mai multe despre un om.. Care mai e farmecu` daca afli tot de la inceput? Mai captivant sa fie o enigma, sa ai multe intrebari, sa vrei sa intrebi, dar sa lasi omu` sa fie el insusi, sa-ti spuna el ce vrea si cand vrea..
Ai incercat vreodata sa caracterizezi un om din prima discutie? Nu e chiar ok.. Daca nu stii sa vezi esenta omului, eul sau profund, nu are rost sa faci asta.. Ai face o mare greseala..
Peste tot vezi diferite tipologii..Omul fericit, suparat, vesel tot timpul, retras, timid, curios, enervant, etc. Dar sunt DOAR niste tipologii! Ca peste tot se vorbeste numai de caracterizari generalizate. Wrong, people, wrong!
Invata sa cunosti omu`, sa apreciezi fiecare om in parte, fie bun, fie rau, de la baieti de treaba, retrasi, tupeisti, increzuti, pana la asa zisii baieti de cartier, aia pe care toate fetele, in special, ii vad ca pe niste oameni rai, care vor sa-si bata joc de ele; de la fete cuminti, de treaba, respectuoase, inteligente, prostate, pana la cele care isi vand corpu` pentru o atentie, isi arata fiecare particica mai intima doar pentru a atrage o privire, doar pentru a se simti ele in centrul atentiei .. Pacat ca nu isi dau seama si cum anume sunt vazute in centrul atentiei...
Ai dat vreodata despre persoane putin traumatizate? Acel tip de persoana pe care, atunci cand incepi sa-l cunosti mai bine, ramai surprins, devine misterul profund care iti schimba total parerea despre acea persoana.. Sunt oameni care traiesc in trecut, in present sau in viitor..
Sunt oameni care traiesc cu trecutul in present si urmari in viitor.. Sunt oameni care se bucura de orice clipa.. Sunt oameni care asteapta nerabdatori sa vada ce le rezerva viitoru`..Sunt oameni carora le e frica sa faca ceva din cauza trecutului..
Oricine ramane cu o trauma dupa fiecare greutate, dupa fiecare inima franta, dupa fiecare nedreptate ce li se intampla.. Dar invata sa fii tare! Sa fii tu cel care spune “Viata merge inainte! Capul sus! Va venii si vremea ta!”..
Nu vad rostul sa te pierzi in universul unei persoane atat de mult, incat sa ajungi sa spui ca universul tau nu mai exista, universul tau se transforma in fum fara acea persoana.. Ma amuza acele ganduri sinucigase, mi se par niste persoane slabe, persoane care nu au invatat nimic din tot ce-au trait, patit, aflat, facut.. Care-i rostul ? De ce viata ta nu are rost fara acel/acea El/Ea care ti-a facut atat de mult rau? Inainte de El/Ea, cum ai putut trai fara acea bula de oxigen pe care ti-o dadea in fiecare moment fericit? Ti-a fost bine? Acum nu mai vezi rostul, nu mai vezi acea pata roz care-ti poate colora lumea, lumea ta si doar a ta..
Ajungi sa te intrebi de ce mai exista pe lumea asta afectiunea, atasarea, iubirea .. E o lume mult prea rea si complexa ca sa poata fi inteleasa.. De ce sa mai gasesti o persoana pentru care sa-ti pui toate aceste sentimente intr-o sticla, sa o inchizi si sa i-o trimiti? Poate merita .. sau poate acea sticla poate avea ca plural “cioburi” (citat).. De asta ti-e frica? Sa nu-ti fie inima facuta praf si suflata in vant undeva pe o stanca unde nimeni nu o mai poate gasi..
Ma uit in jurul meu si as vrea sa pot inchide ochii si sa plec.. Sa plec acolo unde ma indruma simturile, unde totul e perfect pentru mine, unde lumea e conturata imperfect, dar e atat de bine..
Ar trebui fiecare sa invete sa lupte pentru ce vrea, sa fie fericit si sa invete ca trecutul a trecut si tot ce s-a intamplat, nu e strict necesar sa se intample din nou..
Iesi, plimba-te, uita de tot, uita chiar de tine, uita de tot ce e rau, ia de bun ce-i bun si cunoaste-l, crezi in el si sustine-l!
Pare o lume invaluita de fum, profunda complexitate a finite umane, fiinta umana, general, slaba si acolo undeva jos unde a aruncat-o fiecare rautate intamplata.. Undeva jos unde nu poate gasi scara spre culori, spre acea nuanta care-ti poate da inca un motiv sa fii fericit, sa te simti bine, sa treci peste orice cu capu` sus..
Se pare ca multi au uitat sa cunoasca, sa invete, sa traiasca, sa aiba incredere, sa creada ca poti gasi ceva bun in fiecare, poate mai bun decat te asteptai…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu