Cutie micuta, simpatica si frumos creionata. Cam asa se poate traduce in cuvinte. In fiecare secunda, minut, ora, zi, luna, an, se mai astern un fir de praf, un fir de vechime, ca la acei copaci care dupa sute de ani au atatea fibre. Fiecare lucru nou inseamna o bucatica de foaie pusa in cutie, fiecare lucru vechi e vazut in acele hartiute ingalbenite de vreme. Dar fiecare lucru bun si rau din cutiuta cum este descoperit?
Fiecare cutiuta are aspectul sau unic, frumos, urat, dragut sau, unele, au pur si simplu acea sclipire care te atrage. La inceput e vorba doar de aspect, normal, ca peste tot. Dar vei reusi vreodata sa gasesti singura cheie care o poate deschide? Sa-i vezi continutul, sa-i vezi fiecare fir de praf asternut de-a lungul vremii, fiecare particula frumos asezata care iti exprima in mod enigmatic ce cauta el acolo si ce amintire i-a lasat cutiutei.
Nimeni nu vede aceasta parte. Toti vad exteriorul, frumos conturat, perfectionist, cu pete de culoare care mai de care mai frumoase, mai vii, mai zambitoare. Dar uita-te in interior! Uita-te si vei ramane uimit de felul in care iti este descris acel gol din cutiuta, partea interioara in care poti lasa si tu amintiri. Dar ai grija de ea! Nu o strica, nu o zgaria, nu te juca si tu cu ea. Au facut-o destui inaintea ta. Poate putini, poate multi, nu conteaza, dar cine s-a atins de ea, si-a lasat amprenta si culmea ca niciunu n-a stiut sa priveasca cutiuta asa cum ar fi trebuit, niciunu n-a stiut ca lacul de pe exterior, la un moment dat se duce, se invecheste, timpul isi lasa si el amprenta.
Acum sta acolo, singura, intr-un colt, pe un raft, uitata de lume si de timp, pana si praful nu vrea sa se mai astearna pe ea. A suferit destule, balamalele ii scartaie intr-un fel melodios, astfel incat cand o deschizi, te avertizeaza ca ea nu e de joaca, ea nu e acea cutiuta pe care s-o minti ca o placi ca, pana la urma, sa o uiti si tu in alt colt, pe alt raft.
Si daca te uiti cate astfel de cutiute sunt in lume, cate uitate de vreme, cate uitate de toti, cate lasate prin oarecare colturi pe oarecare rafturi, in camera unde nu mai intra nimeni. Dar binemeritat pentru ca cine risca sa intre in acele camera, nu sunt avertizati, nu au de unde sa stie cat praf s-a adunat pe cutiute si cate povesti are sa-ti spuna. Dar NU! Tu nu vei intelege niciodata! Nimeni nu va intelege niciodata adevaratul sens al povestilor, al trairilor!
Foarte putini, aproape deloc, sunt acei care pot vedea adevarata insemnatate a cutiutelor. Sa le vezi adevarata fata, de fapt, adevaratul gol din ele, sa descifrezi fiecare cod din fiecare hartiuta aruncata acolo.
Dar te avertizez! Atunci cand vei incepe sa intelegi, cand vei prinde fiecare semn si fiecare cuvant, cand vei afla fiecare poveste si puse cap la cap, vei descoperi intreaga istorie, ea ti se va dedica, dar nu te va lasa si pe tine sa o pui si tu intr-un oarecare colt, pe un oarecare raft. Iti va arata insemnatatea firelor de praf, rautatea din fiecare coltisor si, pana la urma, tu vei fi cel care va suferi si cutiuta te va uita si nu te va lasa sa arunci si tu o hartiuta cu povestea voastra.
Ai grija de ea! Nimeni nu-ti va spune niciodata ce e ea de fapt, ce insemnatate are si cate lucruri bune pot fi, in ciuda tuturor relelor. Asta va trebui sa afli singur! Iar daca vei face asta si ii vei da importanta, fara sa tii cont numai de lacul frumos si petele frumos creionate de pe exterior, iti va fi recunoscatoare.
Si atunci vei incepe sa cunosti cu adevarat cutiuta..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu