Dezgust

                Parca simt nevoia sa scriu.. De fiecare data cand e ceva in neregula, trebuie scris, insemnat, pus intr-un calendar, notat intr-un ceas.. Indiferent de moment, de stare.. Si parca imi vine tot timpu` sa scriu in versuri, in rime, ceva sa sune bine, dar uneori am nevoie de exprimare libera in care nu trebuie sa rimeze vreun cuvant si, totusi, rimeaza, dupa cum se vede.. Simt nevoia sa rimeze, sa mearga pe`un beat (cum suna!).. De parca as canta! Dar nu, asta nu se intampla. Visez de mica la cantatu` asta fenomenal, ma prostesc oarecum prin casa si uneori mi se pare ca suna fenomenal.. nu, exagerez, doar suna bine.. visele sunt vise, nu trebuie sa se si indeplineasca daca este cam imposibil..

                Hai ca am deviat de la subiect.. Nu era asta ideea.. Dupa un drum lung pe meleagurile frumosului nostru oras, aveam zeci de versuri, sute de rime, mii de ganduri in minte.. Si nu suport! Daca as avea tot timpul un carnetel sa notez tot ce-mi vine in minte, ar fi genial..

                Si continui sa deviez de la subiect.. Nici nu stiu cum sa incep. Adica stiu. Nu vreau doar. Nu vreau sa intru in subiectul asta, e mult prea delicat. E vorba despre trecut si intamplari, despre ce-am invatat si urmari.. Despre faptul ca nu mai sper la nimic. Minciuni, vrajeli, abureli.. M-am saturat de ele!

                Stii.. Daca treci prin viata asta fara cap, e egal cu zero.. Dar daca gandesti putin, inveti o gramada. Si nu, nu sunt atat de mare incat sa pot zice “am invatat o viata-ntreaga”!

                Stiu unde vreau sa ajung, stiu ce subiect vreau sa abordez, dar parca nu-mi vine. Ma gandesc ca poti sa citesti, sa afli, sa stii si sa ajungi sa fii ca restu`. Si nu vreau! Nu mai vreau! Iei doua elemente si formezi o chimie intre ele.. Cam asa ceva.. Imi suna destul de cunoscut.

                Viata asta chiar iti rezerva chestii la care nu te-ai astepta niciodata. Si stii vorba aia, niciodata sa nu spui niciodata si tocmai ai spus de doua ori. Bai, dar chiar iti rezerva!! Si dupa? Banal, iti da si doua palme. Iti spune sa nu mai speri, sa nu mai crezi nimic si sa o lasi dracu` balta ca nu se va intampla ce vrei tu. Nu te merita, nu ai de ce, nu trebuie sa fie un “+1” in toata povestea asta ce ajunge sa-mi sune a telenovela si ma enerveaza al dracului de tare.

                Stii, sunt curioasa, cand o sa fie totul bine? Nu neaparat asa cum vrei ca e cam imposibil, dar sa fii unde vrei, cu cine vrei, cu cine-ti place, cu cine te-atrage, sa faci ce vrei.. Sa te simti bine, fericita, iubita si asa mai departe. Vreau sa aflu acel ceva ce strica filmu` asta prost ca mie nu-mi mai place rolu`, daca vrei poti sa schimbi actoru`, draga viata.

                Probabil o s-o lungesc, o sa ma amagesc, in continuare oarecum doare.. Dar tot n-o sa ajung la acel subiect.. E prea fresh, e prea actual incat sa-mi pot da frau cuvintelor si sa iti dai seama sigur ca e vorba despre tine..

                Uneori nu sunt modesta deloc, stiu ce am de dat.. Si asta e motivu` pentru care, cel putin momentan, consider ca nu meriti. Minti, ametesti, vrajesti. E frumos. Si sa stii ca e frumoasa. Nu chiar frumoasa.. Sa spun draguta ..Sunt deloc modesta si putin indulgent. Dar mai mult nu pot sa zic.. E 05:05.

                Astazi nu vreau sa vad pe nimeni, nu vreau sa vorbesc cu nimeni, nu vreau sa aud pe nimeni. Dar n-o voi face, imi lipsesc prea mult oamenii cu care sunt obisnuita, care imi plac si nu pot.. As putea sa zic ca imi lipsesti si tu, dar as fi ipocrita pentru ca nu ai cum sa zici ca iti lipseste un om cand..

                Scriu chestii prea personale. Imi doresc sa pot scrie si lucruri amuzante, dar nu pot, doar chestiile personale ma inspira. Momentan. Am nevoie de o muza.

                Imi doresc. Dar de ce imi mai doresc? Ca niciodata n-am avut. A fost doar o speranta la care am renuntat usor doar pentru ca am vazut ca e imposibila, in rest nu renunt. Poate n-o sa renunt nici la asta. Dar imi trebuie un impuls.

                Toata lumea vorbeste de oameni care se potrivesc, de fel si fel de feluri de-a fi, de chimie.. Unde ati gasit? Voi de unde ati cumparat toate astea?

                Nu, m-am hotarat. N-o sa ajung la subiect, la ce ma inspira si la ce incerc sa scriu aici. Pentru ca pe cine intereseaza, intreaba. Si poate ii raspund. Daca merita. Oamenii, in general, nu merita.

                O continuare de poezie sau rima sau cantec sau cum vrei sa-i spui, niste gherute bagate-ntr-un cantec cu o strofa-n plus.. Da, am facut asta. Sunt dragute. Mie imi plac. Daca se potrivesc, bine, daca nu, sunt deschisa la idei noi.

                Gata! Nu mai continui. O lungesc aiurea. Curiozitatea e satisfacuta prin intrebari. Poate asta e si misterul textului ca habar n-ai daca e vorba despre ceva sau cineva sau daca e despre ceva sau cineva. Poti afla. Sau poate nu.

                Uneori poti sa incerci ce-ti rezerva viata, sa o iei ca pe o provocare. Poate ai fi mai fericit, ti-ar fi mai bine. Daca nu vrei, ramai cu “what if”-ul clasic. Aici e doar alegerea ta. Fara minciuni, abureli, vrajeli. Sa iei omu` ca atare, sa-l cunosti, sa vezi cum e, ce-are de dat si cat de real sau fals e. Cu tine. Cu restu`, nu conteaza. Poate-ti place. Poate incepe sa-ti placa o chimie. Nu materia, ci sentimentul. Ai cunoscut adevarata “indragosteala”? Ai o viata intreaga si o singura sansa. E un mit, un sentiment clasic, e ceva, nu e ce zice lumea. E ce simti tu.

                Punct.