Uneori ma pierd in vise si uit sa mai traiesc,
In sperante desarte si nu vad ca gresesc,
Imi las fluturii sa zboare departe
Si incerc sa uit ca tot ce am e aparte.
Incerc sa-mi vad de drum, sa las trecutu`n spate
Si nu las oamenii sa-mi spuna ale lor soapte,
Sa-mi invete sufletul sa se dezveleasca
Asemenea unui om de zapada ce invata sa se topeasca.
Un fluture traieste o zi pe pamant si e fericit,
Un om iroseste o viata sa aiba de suferit,
Sa-si care crucea in destinul furtunos,
Sa faca lucruri si sa fie de prisos.
O viata de om e sfanta pana la capat,
Mergem pe carare invatand in treacat,
Suisuri, coborasuri si grinde innegrite,
Invatam sa mergem prin drumuri neclintite.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu